Omul care a permis invazia Rusiei în Ucraina de pe teritoriul belarus caută acum o „înțelegere” cu Occidentul.
Aleksandr Lukașenko – autoproclamatul „președinte” care a furat alegerile, a înăbușit protestele pașnice și a transformat Belarusul în cea mai dură dictatură a Europei – își dorește dintr-o dată relații mai bune cu lumea democratică. Cum așa?
Să ne întoarcem puțin în timp: acum cinci ani, Lukașenko a pierdut alegerile. Toate numărătorile credibile – inclusiv cele ale Chatham House, Centrul pentru Studii Est-Europene și Internaționale (ZoiS) și un bilanț digital independent realizat de specialiști IT belaruși – au arătat că noi am câștigat din primul tur.
Dar, așa cum fac de obicei dictatorii, a refuzat să renunțe la putere. A supraviețuit doar dezlănțuind o represiune brutală, cu ajutorul lui Vladimir Putin. În schimb, Putin a câștigat controlul militar și politic asupra Belarusului, transformând țara noastră într-o rampă de lansare pentru o invazie la scară largă împotriva Ucrainei.
De atunci, Lukașenko a încetat să mai fie un lider suveran. Pentru majoritatea lumii, el nu mai este președinte – este un reprezentant al Kremlinului. Îl servește pe Putin, nu poporul belarus.
Recentele sale propuneri față de Statele Unite nu semnalează nicio schimbare reală de politică. Dictatorii nu se schimbă – ci circumstanțele. Sancțiunile funcționează. Deficitul său bugetar crește. Da, contractele militare cu Rusia îl mențin pe linia de plutire, dar nici măcar subvențiile rusești nu mai sunt de ajuns. Astăzi, puterea sa se bazează doar pe frică, represiune și sprijinul Moscovei – în timp ce războiul servește doar drept pretext pentru teroare.
