Eu i-am răspuns:
„Nu. Mariupol este un oraș ucrainean. În prezent este ocupat. Rușii l-au bombardat mai întâi, apoi l-au furat. Dar acest oraș nu le aparține.
El aparține Ucrainei.”
Și atunci ea m-a șocat, exact cum rușii mi-au distrus orașul.
Ea a spus:
„Dar locuitorii din Mariupol, cu care vorbesc aici, spun că acum este Rusie. Și rușii – reconstruiesc orașul.”
Acum locuiesc temporar într-un mic oraș german, unde sunt oameni din Mariupol. Și cei pe care îi cunosc sunt patrioți ucraineni. Poate că există și alții pe care nu-i cunosc. Și ei își doresc să fie adevărat ceea ce spun. Poate au formulat altfel, dar așa mi s-a relatat.
Eu personal am văzut cum rușii mi-au distrus orașul. Am văzut oameni morți, mașini arse, clădiri negre și mari zone moarte în străzi și curți.
Și asta nu a fost cea mai înfricoșătoare parte. Cea mai înfricoșătoare a fost că nu doar ne ucideau. Ne transformau, înainte de moarte, în vite fără cuvinte. Soldații ruși ne-au privat conștient de condițiile umane de bază. Ne-au bombardat și distrus întreaga infrastructură a orașului.
Am trăit fără apă, curent electric, gaz, mâncare, comunicare, informație. Mai rău decât într-un lagăr de concentrare.Nu ne puteam spăla, nu puteam mânca, nu ne puteam încălzi, nu puteam bea măcar un strop de apă în plus. Oamenii mureau nu doar din cauza bombelor și obuzelor, ci și din cauza foamei, bolilor, singurătății.
Viața infernală părea atât de înfricoșătoare și nesfârșită, încât unii și-o întrerupeau singuri. Se spânzurau în apartamentele goale, săreau de pe balcoane, ieșeau sub bombardamente.
Soldații ruși ne-au băgat în subsoluri, unde era întuneric zi și noapte.
Am supraviețuit în aceste subterane, sub sunete metalice oribile, care te înnebuneau.
Și a ieși afară devenea tot mai înfricoșător cu fiecare zi. Iar când cineva reușea să iasă, nu se întorcea întotdeauna. Și dacă se întorcea, o făcea cu conștiința schimbată.Pentru că a vedea groaza în care rușii au transformat Mariupolul și a rămâne normal era foarte greu.
Acum vreau să întreb: cum poate un oraș pe care rușii l-au împușcat, bombardat, sfâșiat, asupra căruia s-au distrat și i-au transformat în animale, lipsindu-i chiar și de speranța de a supraviețui, cum poate acest oraș să aparțină Rusiei?
Încă o dată. Acest oraș se află sub ocupație. I-a fost luat cu forța. Rușii, folosind exemplul Mariupolului, au vrut să arate că așa se va întâmpla cu fiecare oraș care opune rezistență și au distrus conștient cartier după cartier, clădire după clădire, viață după viață.
Sper foarte mult că sunt doar dificultăți de traducere și înțelegere. Da, și, bineînțeles, i-am explicat totul nemțoaicei. Cât am putut. Dar cum este posibil să se răstoarne astfel evenimentele?
Nu pot să mă liniștesc…
